Moment de tăcere.
…
Ca să-ți auzi spiritul, ai nevoie de tăcere. Poate că în lumea aceasta misterioasă, vei putea să găsești liniștea și lângă tine. Dar natura, mereu ți-o va oferi negreșit.
…
Natura e pașnică, dar de neîmblânzit. Dacă intri deformat în miezul naturii, vei pierii. Când pleci din lume, uită tot ce erai și pășește pe verdele pământului după regulile sale. Nu păși ca un tembel, să nu șovăi și să nu fii echipat necorespunzător. I-ați cu tine doar bocancii de încredere, hainele puterii, rucsacul răbdării și nimic mai mult. Apa de izvor te va găsi singură.
…
Nici să nu pornești la drum cu griji sau gânduri. Lanțurile mentale nu au ce căuta în natură. Nu e vreme de gândit. Oprește-ți mintea. Ai fost învățat să te folosești doar de ea. Dar aici ți-e inutilă. Dacă nu poți vedea asta, nu pleca de acasă. Doar vei deranja totul pe unde vei umbla. În natură trebuie să te porți cu cel mai mare respect, un respect ca de moarte și totuși ca față de o mare frumusețe.
…
Contemplă. Rămâi atent și distanțat. Apoi cufundă-te în orizont. Nu vei reuși din prima, pentru că încă gândești. Dar continuă. La un moment dat vei auzi. Nimic. Și te vei simți plin, eliberat și totuși neschimbat. Dar nu vei mai fi la fel. Căci ființa ta va cauta să te conducă mereu la aceea stare naturală de a fi.
…
Ca să-ți auzi spiritul, ai nevoie de tăcere.
…
Apoi vei auzi totul…Vei iubi totul… și nu te vei mai întoarce ce ai fost înainte de natură. Vei fi un om nou. Poate mai mult spirit, decât om. Poate nu vei mai fi ce ai fost și poate ceilalți nu te vor mai recunoaște. Sau poate te vei întoarce la fel. Depinde de tine.
Trăiești pentru oameni sau trăiești pentru tine? Eşti dispus să te schimbi continuu și să evoluezi cu orice ocazie?
Natura în schimb te va aștepta să te schimbi oricât este nevoie.
…
Ca să-ți auzi spiritul, ai nevoie de tăcere…
…
Apoi te vei întoarce și te vei cunoaște pe tine.
