Bine ai venit pe Pământ.
Cândva…
Călătorești… și fiecare pas îți este planificat… traseul, locurile de cazare, vizitele, mesele, băuturile, orele de trezire şi orele de culcare…
O vreme… e palpitant… e energizant. A ști fiecare activitate înainte de a se realiza, de a ști tot ce urmează să se întâmple, a adulmeca tot drumul dinainte de a pleca…
Şi totuşi… ceva acolo în sinea ta crește… la început e precum o săritură peste o respirație… nu o sesizezi… dar ceva a trecut pe lângă tine… sau prin tine. Şi trece… tu continui să călătorești. Apoi apare o neliniște… pe care o simți ca pe lipsă. Deși totul este asigurat și nimic nu este necunoscut… tânjeşti … după… … altceva… …
Dar ce ar putea fi altceva față de tot ceea ce este deja?
O călătorie… despre care nu ști nimic?
Tulburător gând. Înfricoșător. Să nu cunoști nici un aspect… să nu fii sigur pe nici un pas, pe nici un om, pe nici un loc… să nu ai nici o siguranță…
…
Şi totuşi…
…
… ceva… mai puternic decât ce ai simțit până acum… parcă te invită… să încerci. O forță de neconceput… de neînțeles… dar pe care o simți, te pătrunde… te mișcă…
…
Ai visat …
Dar acum te-ai hotărât.
… după o vreme…
Eşti în fața acestui drum… nici nu ai început să faci vreun pas şi tremuri… tot ce ai învățat până acum ori ai experimentat, nu te ajută cu nimic acum. Nu se compară cu nimic din ce ți se întinde înaintea ochilor…
…Vastul Necunoscut…
…paşii cu care zburai înainte… mâinile care îți descopereau lucrurile… Iti sunt grele toate… simțurile cântă împreună pentru prima oară…
…pentru prima dată nu ști nimic… dezpovărat de orice plan, necesitate, urgență, sarcină, idee.
Eşti animat… totul e nou… și totuși nu pare nimic schimbat… doar tu nu mai eşti la fel…
…după o vreme de câteva momente – ce au părut vreme de zeci de ani…
Făcuseşi primul pas…
Bine ai venit pe Pământ!
