!Atenție! Articolul s-ar putea să cauzeze schimbări emoționale! 
Încă din copilărie am fost învățați, să nu spun dresați, să fim „cumva”, să fim într-un fel anume care să fie pe placul altcuiva. În esență despre aceasta este vorba, când ne raportăm la modele.
Exemple de modele?
Model de părinte, model de copil, model de bătrân, model de tânăr, model de bărbat, model de femeie (acestea două au creat multă dezbinare interioară), model de om sănătos, model de bolnav, model de şef, model de muncitor, model de angajat, model de elev, model de profesor, model de vânzător, model de cumpărător, model de prieten, model de relație.
De fiecare dată când trebuie să fiți într-un anumit fel într-o situație, pentru a vă încadra, vă aflați într-un model.
Întrebați-vă pe voi înșivă, pe parcursul unei zile, în câte modele intrați? Nu este nevoie să scrieți în comentarii, doar faceți o introspecție personală.
Dacă vi se cere undeva sau de către cineva să fiți altfel decât simțiți, înseamnă că încercați să vă potriviți într-un „model de a fi”.
Odată intrat într-un model, întărirea modelului constă în a nu te opune granițelor sale. Trebuie să fi precum un aluat care să crească doar atât cât îi permite forma în care să află.
Care sunt efectele acestor forțări?
Deformare, suprimare, urâțenie. Suflul interior, scânteia divină, nu a venit aici să fie constrânsă de a evolua, să fie îngrădită de a crește doar într-un singur sens sau direcție. Am venit cu toții aici pentru a experimenta despre tot, cu toți pe care îi întâlnim și în toate direcțiile posibile. Aşa trăiește un spirit liber
.
Să vedem ce oferă modelele.
Siguranță
. „Dacă stau în banca mea, totul va fi bine”. Frază cunoscută tuturor, impusă și adoptată ca fiind reală. Într-un fel orice ne imaginăm este real, chiar și lanțul de pe gâtul nostru când facem demersurile altcuiva. Este o siguranță de a nu tulbura mediul sau pe celălalt, scenariu din care se nasc sentimente de frustrare și obișnuințe de inacțiune.
Confort
. Exact cum mai toată lumea prezintă un mers inegal, aproape toți avem câte o problemă de coloană vertebrală. Fie deplasare, fie tasare de vertebre. Cu toate aceste cruciale deformări ne-am consolat și ne-am găsit cu toții un confort din a sta sau a merge în ciuda acestui fapt. Aşa lucrează un model. Te desfigurează, dar îți dă senzația că poți să te odihnești în el.
Direcție
. Printre cele mai false beneficii ale modelelor. Nimic mai neadevărat decât să „prepari” o direcție tu, pentru un alt suflet. Am pornit cu toții de la naștere într-un dresaj programat de am și uitat de când sau cu ce rost a început. „Aşa trebuie să fii”. Să te porți, să acționezi, să te îndrepți în direcția asta. Fals. Lucrurile funcționează în atât de multe feluri și nu există niciodată „o singură opțiune” la nici o problemă. Cel puțin 2, dacă nu mai multe.
Ce vă aduce continuarea de a fi în „modele”
?
În primul rând că nu sunteți voi înșivă. Nu sunteți reali. „Modelul” este o interfață de experimentare în această viață, în Matrix. Odată ce vă raportați la „el”, descărcați informații despre „cum să fiți”. Dar Modele vin din frică
, iar cât timp ne raportăm la viață din frică, ne închidem inspirației divine, care se află deja în noi și trăim manipulați și fără să ne recunoaștem.
Un şef nu se va putea desprinde de modelul de superior până ce nu va schimba modul de raportare la angajați sau cei cu care colaborează și la a nu-i va mai privi de sus. La fel un angajat nu va putea ieși din mentalitatea de angajat dacă nu își va dezvolta și capacitățile creative, de autocunoaștere și inițiere pe cont propriu.
Un părinte va rămâne mereu doar un model de părinte, dacă nu-și va trata copilul cu respectul egal sie însuși și de a-l privi ca pe un suflet egal, nu ca un produs al său.
Modelele de Femeie/Bărbat – printre cele mai modificate de-a lungul istoriei. Nimeni nu se mai regăsește și nu mai știe „cum să fie”. Când bărbatul este puternic, suav, centrat în divinul său masculin, încrezător în el, sigur pe sine, atunci emană masculinitate
. Când femeia se deschide să fie iubită, este blândă, volatilă, creativă, colorată, strălucește de feminitate
. Când bărbatul îi dă voie femeii să fie vulnerabilă și instabilă, iar femeia îi dă voie bărbatului să își asume rolul de bărbat, să repare, să își exprime puterea, să-i fie stâlp, să o susțină, atunci amândoi exprimă adevărata lor natură în esență 
. Iar modele de soț/soție s-au dus și mai departe în a-i deforma pe cei doi. Modelul de relație promite unimea celor doi, ajungând în final să se bazeze pe a-l schimba pe celălalt după bunul său plac (al egoului), în loc de suport emoțional în cunoașterea de sine, călătorie pe care fiecare o experimentează într-o relație cu un partener.
Modelul de tânăr – lipsa experienței, imaturitate, neasculatare, neatenție, grijă, pericol.
Modelul de bătrân – sfârșit de viață, boală, pensionare, ranchiună, resentimente, depășit, expirare. Este o frumusețe în ambele stări. În primul rând e greșit că se atribuie o vârstă fiecarui om, dar mergând dincolo de aceasta, a fi tânăr înseamnă vigoare, inovație, creativitate, vitalitate, agerime, rezistență, poftă de viață/de nou/de învățare. A fi mai în vârstă denotă răbdare, cumpătare, blândețe, compasiune, înțelepciune, vindecare, atenție. Dar toate și multe altele nu pot fi „văzute” dacă se stă în model și se judecă de acolo.
Modelul de a fi sănătos sau bolnav. Alte denaturări ale ființei noastre. Când starea corpului e tulbure, se anunță o necesitate de interiorizare, de integrare a ultimelor evenimente din viața noastră. Este nevoie de răgaz, răbdare, înțelegere, mângâiere, liniște pe care trebuie să le aducem corpului și nu medicamente și reproș și bici. Un templu ne-a fost dat să experimentăm viața prin el, iar noi îl dărâmăm. Iar a fi sănătos nu înseamnă lipsa simptomelor. A fi în echilibru, a simți atunci cand trupul îți transmite semnale, a „auzi” freamâtul interior de orice natură (emoțional, mental sau fizic) și a-i răspunde la timp și cu drag.
Modelul de prieten îl experimentăm în orice relație cu cineva drag din momentul când trebuie să fim cumva ca să nu rănim. Modelul spune că „tu” trebuie să te schimbi dacă celălalt greșește ori altfel îi faci rău și e vina ta că nu-ți faci partea ta.
Respectul vine din păstrarea câmpului celuilalt, neinvadare și murdărirea persoanei cu nevoile și neajunsurile noastre și susținere reciprocă. Altfel, energia curge dezechilibrat și se încarcă modelul.
Ce câștigăm din ieșirea din modele 
?
Putere personală. Intuiție. Claritate. Întregime. Coloană vertebrală. Intenție.
*Puterea personală 
este cea mai importantă calitate a spiritelor suflet care suntem fiecare. Fără putere personală nu putem materializa și nu putem executa misiunea pentru care am venit în această viață.
*Intuiția 
este canalul nostru interior cu divinul și adevărul suprem despre ceea ce suntem, ce trebuie să devenim, încotro să o luăm și totul în același timp.
*Claritatea 
este abilitatea de a fi sigur pe simțuri, pe ceea ce vedem, auzim, pipăim, alfăm sau la ce renunțăm. Acel fir de lumină care nu înșeală și nu transmite nici o fărâmă de îndoială.
*Întregimea 
vine odată cu puterea personală deoarece a fi întreg înseamnă a fi puternic în decizie și asumare. Aşa suntem în esență și înainte de a intra în viață, iar pe parcurs trebuie să ne recuperăm treptat.
*Coloana vertebrală 
este puterea de a sta drept în fața modelelor. De a spune clar, ferm și tăios „Nu” în fața falsităților, a manipulărilor și la a „pleca capul”.
*Intenția.Instrumentul de lucru al părții noastre divine. Intenția este gândul venit din intuiție, alimentat de energie continuă din putere personală, fără îndoială, cu coloana vertebrală întreagă, bazându-ne pe o viziune clară dincolo de univers.
Iar anul acesta 2020 suntem setați pe șina recuperării puterii personale și utilizării acesteia în folosul omenirii și afirmării spirituale. Trezirea deja a avut loc anul trecut (și în anii dinainte). E vremea acțiunii. Anul acesta se vor dezvălui intențiile multora și alegerile lor interioare.
Să pășim cu curaj, încredere și lumină în noul an și să acționăm imaculat 
Eiron.