Dacă tot este vară și avem mai mult timp și forme de a mânca, haideți să și înțelegem ce înseamnă a mânca.
Când simțim să ne hrănim, de fapt corpul ne transmite faptul că îi lipsește ceva, că are o lipsă pe care trebuie să o împlinească. Când spun corpul mă refer și la suflet, pentru că sunt una și aceeași ființă, toate celulele corpului fiind legate strâns de firișoare de lumină ce alcătuiesc sufletul. Deci cu alte cuvinte, atunci când nu îi dai sufletului/corpului ce ar avea el nevoie cu adevărat, bucuria de suflet, alegi să mănânci ciocolată în exces sau prăjitură, înghețată sau orice crezi că ar satisface pofta de „a te simți bine”.
La extrema cealaltă, dacă decideți să forțați corpul să nu mai mănânce, precum i-ai spune sufletului: „Ești pedepsit. Ai greșit și de acum Eu conduc”, veți seca resursele vitale ce vă susțin viața. Dar cine este acel „eu”?
Când vrem să ne cunoaștem pe noi înșine trebuie să lăsăm deoparte orice „eu” ar fi la conducere. Oricum e deformat. Am fost cu toții crescuți din prisma ego-ului și ne-am dezvoltat un ego, dar pe măsură ce interacționăm în viață găsim tot mai multe dovezi că felul nostru de a fi nu e ceea ce vrem în sinea noastră.
Cum ne ascultăm ceea ce este în interiorul nostru? Meditând. Formându-ne o disciplină de a lucra cu noi înșine, de a ne scrie pe hârtie ce vrem să schimbăm, la ce ne este greu să renunțăm și ce vrem să iertăm, apoi dedicând timp de interiorizare prin solitudine. Doar îndepărtându-ne de exterior putem să începem să ne reauzim interiorul. Atunci vom începe să înțelegem și de ce mâncăm cum mâncăm.
Dacă ești supraponderal, nu este din cauza tiroidei sau a stomacului, sau din cauza părinților sau o condiție a bunicii. Este doar datorită acumulării defectuoase de gândire greșită după care îți trăiești viața și emoții neeliberate pe care le-ai trăit și le-ai închis în tine. Corpul tău va continua să acumuleze, împingând-se dincolo de limite doar ca să îți arate unde greșești. Foamea excesivă este de a te orienta cu mare „poftă” spre tine însuți, corpul fiind înnebunit de turația la care a ajuns și strigă după ajutor. Lipsa foamei, deși se crește în greutate, reprezintă sufletul dat bătut de a mai trage semnale de alarmă. Cât timp nu vrei să dai drumul la tot ce este învechit ca structură mentală, concepții despre viață, principii de nestrămutat, regrete și amintiri, te vei lupta cu tine în continuare să slăbești. Și dacă vei reuși, concentrat excesiv pe exterior, o vei face cu sacrificii, daune și afecțiuni grele ce vor ieși la suprafață din forțare și neînțelegere.
Dacă nu te hrănești suficient, pentru indiferent ce motiv ai crede superior nevoilor corpului, că vrei să îți menții greutatea sau aspectul sau disprețuiești mâncarea, adevărul este că nu înțelegi nimic despre corpul tău. El are nevoie continuă de resurse, chiar și când doar stai și te refaci, poate mai ales atunci, dar și mai mult când interacționezi cu exteriorul și pierzi energie la fiecare mișcare. Iar dacă faci activitate fizică, atenția pe hrană trebuie să fie și mai mare. Cât timp te încăpățânezi că tu ști ce să mănânci, dar nu cauți să simți cu corpul ce să mănânci, o vei face cu daune, la fel cum controlezi cu rigiditate fiecare lucru din viața ta, pierzând foarte multe. Cu alte cuvinte, învață să nu îți mai refuzi bucuria ce vine de la univers, experimentările ce ți se oferă la momentul potrivit pentru că acele experimentări sunt chiar sursele de hrană pentru corp. Ce ne refuzăm în exterior, ne refuzăm și în interior. Universul îți trimite o situație să guști, iar tu spui nu. Când îi pui capac sufletului la bucuria de viață, îi pui capac și la mâncare, ajungând să fii subnutrit, cu deficiențe în corp ce greu se recuperează, punându-te la risc de a-ți atrage afecțiuni. Învață să te hrănești din prană, dar până atunci acceptă ce primești de la universul fizic.
Iar ca să nu rămânem triști, vă reamintesc faptul că aveți cu voi o resursă inimaginabilă, numită corp fizic, care nu-i doar o bucată de carne, ci are inteligență proprie și leacuri la orice suferiți. Când te lovești la cap singur sau încerci să muți mobila cu degetul mic de la picior se numește act ratat sau „leac pentru prostie”, dar chiar și aceasta este tot pentru eliberare, creștere și un dram de umor.
Aveți încredere în voi, cu voi!
Namaste!