Oare îmi îndeplinesc misiunea pentru această viață? Oare îmi îndeplinesc rostul pentru care m-am încarnat aici sau l-am uitat dinainte să mă nasc?
V-ați întrebat și voi aceasta? Dacă faceți tot ce puteți pentru ce ați venit aici? Sau măcar dacă încercați să aflați de ce sunteți aici? Care este motivul?
Dacă ne oprim o clipă din ceea ce facem și ne uităm în jur, nu avem nici un semn că ar trebui să facem ceva, în afară de a trăi iluzia. Nici o încurajare, nici o îndrumare, nici o cale magică sau vreo o școală deosebită. Totul pare setat să nu iasă în evidență.
Aproape că ai spune că este ascuns. Un ascuns perpetuat de așa multă vreme, încât au uitat și cei care îl perpetuează, de ce îl ascund.
Dar oare îmi îndeplinesc misiunea pentru această viață? Pentru că dincolo de ceea ce percepem, este mai mult. Cum să-mi amintesc să accesez dincolo de ceea ce percep? Pentru că sigur există o cale, o tehnică, o metodă. Parcă am fost închis aici și am uitat totul, pentru a trăi o lume de vis în care nimeni nu are putere să decidă pentru el însuși, toată lumea urmează pe următorul din linie și nimeni nu se îndreaptă nicăieri.
Iar pierderea de energie este uriașă. Este uriașă chiar și la nivel personal. Dacă ai trăit toată viața, sau jumătate de viață sau un sfert – indiferent cât plănuiești să trăiești – și nu te simți complet, este pentru că tot ce ți s-a oferit și ai înfăptuit nu a fost decât să îți distragă atenția și să te facă să te simți atât de greu încât dacă vreodată vei vrea cu adevărat să schimbi sau să cauți altceva, să nu poți. Efectiv să fii prea greu să poți. Greu în subtil. De abia să te poți rostogoli. Pentru că poți să faci zeci de acțiuni și să susții sute de oameni, dacă pe tine cu tine nu te poți urni, ești aproape pierdut.
Misiunea ta a dat greș. Te-ai pierdut pe drum. Și asta doar ascunde toate manevrele. Contează doar că nu știi pentru ce ai trăit.
Planeta Pământ a trecut prin atâtea greutăți ca sediu de experimentare, transformată într-o grădină de cultivare a energiei. Și totuși, spirite puternice s-au decis să se avânte în capcana uitării, în lagărul deziluziei, pentru imfima șansă de a se trezi, aminti și porni pe făgașul misiunii lor.
Eu unul vreau să îmi îndeplinesc misiunea pentru care am venit aici.
Tu?
