Unele lupte nu le duci tu, unele lupte le duce corpul tău.
Câștigă acele lupte ce le duci tu.
Ce lupte duce corpul tău pentru tine? 
Tot ce ține de partea emoțională și fizică. Atunci când treci printr-o emoție nestăvilită de stăpânire, corpul începe să preia intensitatea momentului 
. El este zidul care dă piept cu apa în învolburată. El susține cu ale sale rădăcini să nu fugă pământul de sub picioare. Loviturile emoționale sunt rapide și repetitive. Sunt cele mai dăunătoare din punctul de vedere al uzurii. Iar corpul este singurul care ne poate proteja de ele, cu un mare cost de fiecare dată. Loviturile fizice sunt lente atât în conștientizare, cât și în regenerare
. Când suferim o traumă fizică, timpul încetinește pentru a ne deschide o fereastră spre a vedea diferit.
Ce lupte sunt ale noastre de dus? Cele de ascuțire a spiritului. 
Curățenia interioară și exterioară.
Tot ce este în plus, nu sunt eu. 
Acest lucru se referă la a acumula din exterior ce nu este necesar sau a nu putea renunța la cele acumulate. Dar dincolo de lucruri sunt și experiențele de viață, categorisite în același loc.
Tot ce nu este prezent, nu sunt eu. 
Poate credeți că vă reprezintă experiența de viață pe care nu o puteți lăsa, dar toate sunt doar lanțuri. Toate atârnă de noi sau ne trag către altă direcție decât momentul prezent. Și avem nevoie de atât de multă energie să fim acum.
Cumpătare și răbdare. 
De cum începem să facem curățenie ne va fi testată cumpătarea, cea care ne ajută să cântărim cantitatea de energie pe care o risipim cu fiecare mișcare. Cât de indulgenți suntem cu noi? Dacă simțim să ne apărăm la auzul acestei întrebări atunci suntem foarte indulgenți și irosim multă energie peste tot. Tot necumpătarea ne împinge să luăm și deciziile pripite, pierzându-ne răbdarea, dezechilibrând-o. Ce înseamnă răbdare? Înseamnă să știi că aștepți, știind ce aștepți. Dacă nu știi că aștepți, înseamnă că nu înțelegi fluxul universului, iar dacă nu știi ce aștepți înseamnă că nu ți-ai asumat nimic încă și ești condus de exterior
. Cumpătarea ne ajută să ne exersăm voința față de ce este nepotrivit din exterior sau interior cu esența a ceea ce suntem.
Dacă refuzăm să ducem aceste lupte de a ne curăța interior, dar și în afara noastră, de a ne creea o disciplină din a ne retrage de la consum și exces, de a ne centra cu muncă interioară și de a ne întării cu calități curate, atunci corpul va trebui să lupte pentru noi. Iar de fiecare dată când corpul luptă pentru noi o face dând la schimb forță vitală. Cu alte cuvinte, „își dă viața pentru noi” sau pentru neputința noastră, încăpățânare și răsfăț.
Ce câștigăm dacă ne luptăm noi luptele?
Înainte să ne luptăm luptele, suntem pe nicăieri. Pare că am fii pe undeva, am știi ceva despre viață, dar nu știm nimic. Înainte să ne luptăm luptele suntem abia la început. Nici nu am început.
Prima dată simțim Asumare. Un fior de putere, ce pare străin, dar care ne parcurge, pleacă și vine, dar îl simțim, îl înțelegem de ce ne animă.
Urmează Responsabilitatea. Acest tip de energie este unul constant. Odată declanșată asumarea, responsabilitatea rămâne în câmpul nostru ca o reamintire a asumării atunci când aceasta se resimte mai puțin. Ne menține direcția arătându-ne o parte din drum.
Decizia se dezvoltă pe măsură ce primele două încep să crească și mai mult. A fi în stare să cauți, dar mai ales să iei decizii de unul singur clădește fundația esenței interioare, pe care se va construi (dezvălui) adevăratul Eu.
Voința se trezește mai mult cu fiecare decizie luată la momentul potrivit în concordanță cu curgerea universului. Dacă învățăm să urmărim semnele naturale, vom afla cum și când să ne folosim voința, iar cel mai bun și mai aproape corespondent al naturii este corpul nostru, permanent conectat cu tot ceea ce există natural și dincolo de percepție. Nu există antrenament mai bun pentru voință decât a asculta instinctul corpului. Problema apare când din prea multe acumulări corpul e amuțit. Pentru a-l revendica, trebui să îl curățăm și să ne curățăm de tot ce am pus greșit pe el. Tot ce credem noi despre viață e greșit. Orice limită este doar forțat indusă, grotesc inclusă în educație și inconștient perpetuată colectiv, scăzând voința tuturor oamenilor 
.
Haideți să nu mai lăsăm corpul să ducă luptele noastre pentru noi 
. Să nu mai punem uzură pe el și apoi să întărim că nu am avut ce face, că nu am știut, că avem o vârstă și că e normal. Totul e făcut de mâna noastră cu voința de a crede eronat și de a acționa în măsura îngustă că doar ceea ce se vede există.
Haideți să ne curățăm de tot ce este imposibil, în special legat de noi înșine – unde am ajuns și cât putem face – de trecutul pe care îl ținem activ, de prezentul de care fugim sau de viitorul de care ne temem. 
Haideți să ne luăm înapoi puterea personală ce am cedat-o când vreunei situații sau persoane, sau chiar nouă înșine din trecut și să ne vindecăm de învinovățire și rușine, dezamăgire și furie. 
Haideți să eliberăm corpul de a mai fi agățat de minte, de crizele ei emoționale, de principiile și percepțiile ei, de frică și indecizie. 
Haideți să fim cât mai întregi cu putință!
Namaste ființe puternice și eliberate! 
