Mare sărbătoare mare când nu mai poți fără evoluție spirituală, pentru că atunci în sfârșit s-a trezit spiritul.
‘Trezirea spiritului’ în contextul evoluției pe pământ se referă la aceea trezire ce pare că rupe lumea în două. Pe de-o parte rămâne lumea și felul de a trăi până în prezent, iar pe de cealaltă parte se întrezărește ceva obscur și neprietenos cu vechea lume, dar un cu totul altfel de a trăi, gândi și simți.
Vă salut!
Dacă citiți acest text, cel mai probabil sunteți într-una dintre următoarele situații:
1. V-ați trezit! Sunteți tari! De abia acum începe munca. Greul de curățare, stabilizare și construirea noului eu, e abia la început.
2.Aveți un ochi deschis, dar nu știți sau vă temeți să vi deschideți complet. Ori îl mai închideți și pe celălalt cu mâna. Fiți curajoși și nu pierdeți vremea dormitând pentru că acum când citiți acestea încă mai aveți putere să vă deschideți ochii. Nu garantez pentru mâine!
3.Ați ales să dormiți cea mai mare parte din viață. Sunteți cei mai norocoși! Cum am spus mai sus este o mare sărbătoare pentru că urmează o creștere uriașă pentru sufletele ce au refuzat evoluția până în prezent.
Acum să nu fie interpretat mesajul greșit. Vorbesc din punct de vedere pur spiritual. Din acest punct de vedere, greutățile, suferințele karmice și pierderile sunt o sărbătoare! Pentru că doar așa se poate merge înainte!
Trezirea spiritului poate fi blândă, dar poate fi și zguduitoare. Această transformare este în aceeași măsură de zdruncinătoare sau de suavă după măsură în care ai atins această lume. (a se mai citi încă odată fraza anterioară)
Oricâte dorințe, intenții, idealuri, planuri, aspirații, acțiuni sau ridigități apărăm, ne propunem sau îndeplinim, doar vor îngreuna trezirea spirituală și o vor face să pară foarte violentă, târzie sau dureroasă. Pentru spirit, este o bucurie (și nu e sadic), oricând se întâmplă. Pentru că el (și prin el se) vede adevărata ‘lume’. Sau ați putea spune că prin el doar se poate vedea prin lume. Prin toată farsa ce a fost țesută, și de care suntem agățați fără să știm de ce, pentru cât timp și spre ce (să) ne îndreptăm.
Când nu mai poți fără evoluție spirituală, de abia atunci respiri cu plămânii sufletului tău.
Și sunt destule râsete și-aici
Culori vii și bucurii.
Decât să te îmbeți în vin
Trăiește spirit, din prea-plin.