Nu vă grăbiți să terminați toate înainte de finalul anului. Veți pune presiune pe corp.
Sfârșitul de an, ca sărbătoare a trecerii timpului, este considerat un moment de izbândă, de reușită și veselie. Dar, ca orice lucru, a fost transformat într-un haos pentru a se pierde energie și a se face acțiuni nepotrivite.
Să vedem ce se întâmplă în corp când punem grabă pe el. Graba, sau sentimentul de a accelera voit timpul și acțiunile cotidiene, declanșat de concurența imaginară, de presiunea job-ului sau de asigurarea supraviețuirii (hrană), conduce corpul, ca pe o pantă abruptă, la starea de luptă sau fugi. Această stare de ‘fight or flight’ este un mecanism din creier ce se ocupă cu instinctul de supraviețuire. Cum am mai discutat în alte articole, toate declanșările de comportament ce țin de supraviețuire sau vibrație scăzută (luptă, mâncatul de carne, lăcomie, orgoliu, etc.), mențin persoana într-un stadiu scăzut de evoluție, precum omida forțată (păcălită) să nu devină cocon.
În societatea actuală, instinctul de supraviețuire este manipulat, pentru că 90% din oameni pot supraviețui fără efort de pe o zi pe altă. Manifestările instinctului, cum am spus, sunt capital necesare ținute active.
Când graba activează instinctul, oamenii se luptă pentru a cumpăra. Se luptă pentru a ajunge primii. Se luptă pentru a termina poate o sarcină simplă, care imaginar le este cel mai mare dușman (curățatul zăpezii sau tăiatul unor legume pentru mâncare).
Este atât de ușor să îți fie mutată atenția spre nimicuri, și tu să nu te observi interior, dacă toată ziua nu practici nici o formă de antrenament spiritual. Pentru cei ce nu știu, antrenament spiritual este orice nu ține de cotidian, și redirecționează energia spre interior. Și atenția. Dacă acesta e zero (0), atunci sută la sută ești controlat de Matrix.
Să revenim la corp, căci de acolo înțelegem cel mai ușor.
Organele interne, fluidele, semnalele nervoase, contracțiile musculare, metabolismul și secrețiile hormonale, toate și multe altele funcționează pe un anumit ritm. Ritm. Sper să nu se rateze cuvântul ritm, căci este atât de ușor să se ignore ritmul corpului până la strigătele lui de durere. Iar dacă se spune că suntem oribi, surzi, lași și leneși, ne supărăm.
Corpul este o angrenare fragilă de țesut și energie, care pâlpâie viață. Posibil ca toată viața să nu înțelegem aceasta. Dar el continuă să ne susțină în nebunia noastră până la sfârșit.
De ce să grăbim sfârșitul spre noi?
Opriți-vă. Meditați. Nu vă mai plângeți de milă. Râdeți de voi. Eliberați – vă.
