Când îți începi viața spirituală ești singur.
Poate pare un titlu descurajator, dar trebuie desființată și această gândire comună ce împiedică trezirea sufletelor.
A păși pe o cale spirituală înseamnă de la sine a accepta viața ca pe o misiune, a-i da vieții scop (dincolo de consum și distracție), a aranja lucrurile conform evoluției interioare și nu disperării exterioare.
Odată stabilită intenția, întâlnești oameni, ți se deschid uși, poate câte o fereastră să intre puțină lumină în viața ta, și ai impresia că ceva se întâmplă sau s-a întâmplat și nu știi ce să faci. Intenția poate fi stabilită fie conștient, fie de către Spirit, partea noastră înălțată, și se demarează un proces de transformare a vieții de zi cu zi.
Cam atunci, cam pe la începutul călătoriei spirituale, chiar dacă pentru unii acest început durează câțiva ani, se declanșează un acut sentiment de a te simți singur. Parcă sufletul trezit și descătușat puțin vrea să fie cu toată lumea și să nu fie părăsit.
Acesta este momentul de sabotaj. Reprezintă un maxim de evoluție, de salt pe o altă treaptă a conștiinței, dar pe cât de mic pare pe calea lungă a vieții, pe atât de important este de a fi dejucat de egou. Ego-ul nu vrea evoluție spirituală. E perfect și totuși neliniștit continuu (paradox în tălpi 
Cum cădem pradă în momentul crucial?
Prin faptul că nu ne retragem în Solitudine și în a medita la ceea ce simțim. Acest mecanism dezactivează ego-ul și oprește sentimentul de a te simți singur, ba mai mult te ajută să înțelegi propria solitudine ca parte integrală și benefică ție însuți. Spiritul este solitar. Orice spirit este, în întregul univers. Și atunci de ce aici pe pământ se moare după relații și prietenii și căsătorii și fel de agățări și atașamente?
Cine fuge de a sta în Solitudine?
Vă dau un indiciu. Începe cu E..u
Inlocuiti voi restul de litere.
Doar el se teme de a fi singur, pentru că singur oricum vorbește cu el însuși și nu poate să nu se plictisească, dar nici să se oprească. Și atunci caută pe alții să se simtă în siguranță…
Nu vă temeți de a vă începe calea spirituală și de a fi singuri.
Calea spirituală nu este o cale întunecată, este o cale luminată de suflete solitare puternice și care se susțin prin prezența lor respectuasă pe ei și calea lor, pavând cu Lumină și încredere calea pentru cei ce îndrăznesc să pășească.
Namaste.