Lumea se trezeşte.
Şi este de bine. Dar probabil vi se pare abstractă această trezire din moment ce multe lucruri încă merg rău sau spre mai rău, când unii oameni sunt de neînțeles, iar acțiunile lor blamate, când natura este parcă dezlănțuită pe alocuri, iar contrariile internaționale nu mai încetează.
Sunt adevărate toate acestea. Însă observabila schimbare este personală. Foarte mulți oameni trec prin schimbări de conştiință din ce în ce mai mult, iar multe concepții ce păreau de neschimbat, acum sunt luate în discuție. Defapt acest lucru şi contează cel mai mult. Trezirea interioară a fiecăruia şi nu liniştirea lucrurilor în lume.
Recunoaşterea de sine este obiectivul în această mare a uitării de noi înşine.
Poate e timpul să urmăm exemplul lui Isus, să părăsim cu curaj staulul de oi şi să plecăm după oița pierdută. Aceea oiță este chiar sinele nostru pe care l-am uitat şi l-am respins, în favoarea majorității, a grupului, a cârdâşiei, a lumii, într-un cuvânt în favoarea celuilalt. Fiindcă nu ne-am cunoscut pe noi îndeajuns de bine cât să vedem măreția şi în noi, am ajuns să o căutăm în ceilalți.
Şi totuşi. Lumea se trezeşte.
Omul se trezeşte.
Acest lucru nu e plăcut. Sunt sigur că ați observat.
Primul semn este Rezistența. Cine sare din pat când somnul îi este întrerupt? În acelaşi fel nimeni nu se scoală din „somnul conştiinței” cu zâmbetul pe buze. Te lupți.
Al doilea semn, Renunțarea. Acum te laşi să fi lovit de situație. Depinde de şocul „apei” care îți spală fața sau cu alte cuvinte ce fel de lacrimi îți curg în timpul sau în urma conflictului – de durere sau de bucurie.
A treia este Învinovățirea. În orice moment când ne învinovățim, noi părăsim prezentul şi fugim în trecut. Observați-vă. Fie că nu v-ați putut trezi mai repede, că nu v-ați culcat mai repede, că nu ați udat floarea bunicii, că nu ați pus destulă sare în mâncare, că nu ati salutat pe vecinu, că nu ați făcut dragoste ieri. Indiferent de motiv, când nu mai eşti aici şi acum, eşti ieri, acum 2 săptămâni, cu 3 ani în urmă, etc. Iar dacă eşti acolo, nu poți experimenta prezentul de acum cu greutățile în spate de ieri, de acum 2 săptămâni sau 3 ani de zile. Vei gândi şi simți lucrurile din prisma trecutului fiindcă nu ai ales să treci peste experiența respectivă, luând-o cu tine în fiecare zi.
Al patrulea semn este Conştientizarea. Atunci când ne dăm seama de noi. Şi nu îi o întâmplare că cei din jur ne ajută cu aceasta. Ne trezesc. Uite o provocare: cere unui prieten să te descrie cu de toate. Să vezi ce poți descoperi despre tine. Aspecte de care probabil nu erai sau nu vroiai să fii conştient. Să fii conştient este precum ai fii atent la tot ce te înconjoară, la tot ce simți tu, la tot ce simt cei din jurul tău, în acelaşi timp fiind stăpân pe tine şi pe situație. Iar a fi stăpân nu înseamnă a controla totul, ci a ‘rămâne’ pe poziții când lucrurile o iau la vale -ați păstra calmul şi seninătatea- iar când lucrurile trebuie să se ‘mişte’, să fii fluid, deschis, receptiv noii oportunități. Când vei exersa să vezi fiecare întâmplare (indiferent de culoarea ei) ca pe o nouă şansă să înveți ceva care va duce la ceva mai bun, vei ajunge să observi că defapt nu ai pierdut niciodată nimic, decât doar atunci când ai depus multă rezistență unei situații.
Cel din urmă semn este un Zâmbet pe Buze. Dar e diferit. Acel zâmbet trasmite ceva, are o substanță diferită de restul expresiilor de fericire ale feței. Parcă are ‘mister’ ataşat de el. Parcă e un ‘zâmbet cu experiență’. Dar nu îl vei simți şi experimenta până ce nu vei lăsa experiențele să te pătrundă, să te îmbucure. Este aparte şi nu poate fi forțat. Toată fața ta va trasmite acest lucru, această împăcare cu tine. Iar dacă tu eşti împăcat, ceilalți vor fi de asemeni. Dacă tu te bucuri, vei emana bucurie.
Lumea se trezeşte. Lumea interioară a fiecăruia se trezeşte.
Permiteți-vă să vă simțiți cum creşteți conştient.
Va deveni o plăcere.
