„Iertarea este cheia mea spre fericire”.
Adevărata libertate de abia acum va începe.
Iertarea este singura cale care poate duce spre fericire, iar fericirea nu se poate deschide către noi, atât timp cât noi încurajăm o minte neiertătoare. Nimic nu stă în calea fericirii tale decât timpul în care alegi să nu ierți. Căci fiecare persoană pe care nu ai ales să o ierți încă, te ține pe tine neiertat. Iertarea ta se află în iertarea celorlalți, căci odată cu ei, tu te ierți pe tine.
Astăzi exersăm cum să învățăm să iertăm. Dacă ai bunăvoința să practici acest lucru astăzi, vei observa cum îți deschizi singur calea către fericirea ta. Mintea neiertătoare nu poate crede că a dărui şi a dobândi sunt una, dar astăzi îi vom demonstra acest lucru. Ea nu poate concepe că acestea două sunt legate una de alta fiindcă mintea neiertătoare nu ştie să-şi ofere darurile sale ei însăşi. De aceea avem nevoie să învățăm iertarea, la fel cum am învățat neiertarea. Practicând-o cu o persoană în conflict la început, apoi cu un prieten, ulterior tranferând-o către tine însuți, pentru ați confirma că iertarea ta sălăşluieşte alături de iertarea lor.
Vei începe prin ați aloca câteva minute în părțile din zi când activitățile sunt mai reduse şi vei începe să te gândeşti la o persoană pe care o displaci, care te deranjează sau pe care nu ai vrea să o întâlneşti. Deja cineva ți-a şi trecut prin minte. Nu contează ce formă îmbracă mânia ta. Este exact cine trebuie să fie. Închide ochii şi fixează-l în minte. Încearcă doar să-l priveşti aşa cum ți se arată, în timp ce te priveşte pe tine. Permite-ți să simți prezența oricărei emoții care ar vrea să iasă la suprafață. Încearcă acum să vezi în el o fărâmă de lumină; încearcă să cauți o licărire pe care nu ai observat-o până atunci la imaginea urâtă ce o aveai despre persoana respectivă. Acum dă-i voie să crească aceea sclipire de lumină şi permite-i s-o cuprindă din ce în ce mai mult până ce imaginea devine mai plăcută şi frumoasă. O vreme priveşte noua prefigurare a acelei persoane.
Acum gândeşte-te la cineva pe care îl consideri prieten. Lasă-l să fie cuprins de aceeași lumină cu care ai învățat să îl priveşti pe „fostul tău duşman”. Priveşte-l pe el acum ca pe unul mai mult decât un prieten. Acceptă de la el lumina pe care ți-o oferă. Acum priveşte-l pe fostul tău duşman dimpreună cu prietenul tău şi priveşte-i pe amândoi cum te întâmpină şi te primesc în îmbrățișarea lor. Ei sunt întregiți acum, mântuiți şi vindecați, Una cu tine în lumina iertării tale, iar tu Una cu ei. Iertat ai fost acum de tine însuți.
Aminteşte-ți pe parcursul zilei:
„Iertarea este singura cale spre fericire.
Iertarea îmi oferă tot ce am nevoie”.
Fiecare om care este iertat de tine, devine un mântuitor pentru tine, pentru că prin iertarea lui, el îți dăruie iertarea de care ai tu nevoie. Cu fiecare om pe care îl ierți, te ierți pe tine încă odată. Cu cât o vei face mai des, cu atât va deveni mai uşor să te ierți pe tine însuți şi să te apropii mai mult de adevărul despre tine însuți.
Mintea iertătoare face parte din mintea divină, din care facem parte cu toții. Ne-am îndepărtat puțin de ea, crezând că suntem nevrednici, păcătoşi, părtaşi suferințelor şi muritori, iar acestea ne-au conturat realitatea noastră.
Suntem cu mult mai mult de atât. Iertând, vom începe să ne reamintim cum să iubim. Iubind curat, vom începe să trăim din nou bucurându-ne în fericirea care ne aparține prin drept divin.
