Imaginează-ți că te afli pe un culoar cu multe uşi pe o parte şi pe cealaltă, fără să vezi vreun capăt. Nu şti cum ai ajuns acolo şi nici nu te poți uita înapoi. Ceea ce crezi însă, este că toate uşile sunt închise.
Deodată observi că la o distanță de tine se deschide o uşă prin care trece lumina uşor. Din atât întuneric, îți vine greu să crezi, dar te apropri.
O deschizi mai larg. Începi să vezi, să auzi, să simți. Faci jumătate de pas. Căldura te întâmpină. Răcoarea din spate în schimb îți reaminteşte unde te afli. Mai ales, îți aduce aminte cum ai ajuns acolo.
Viața reală ne forțează să ieşim din imaginar deşi trecutul şi viitorul sunt doar nişte iluzii în sine. Cu toate că trăim mai mult în aceste ipostaze nereale, dorim să ieşim din ele, să putem fi prezenți, spontani, oportuni, să simțim briza vântului, să se bucurăm de roua de dimineață. Şi problema nu este că nu am putea, dar am exersat prea mult alternativa. Am exersat prea mult învinovățirea şi îndoiala.
Să revenim la exercițiul anterior. Această practică imaginară poate fi interpretarea oricărei şanse din viața ta.
Ai suferit o înfrângere de exemplu:
– Culoarul întunecat reprezintă situația mentală în care te afli;
– Faptul că nu şti unde ai ajuns denotă deruta ta emoțională;
– Uşile pe care le ‘crezi’ închise sunt oamenii pe care îi întâlnești zilnic şi care crezi că nu te înțeleg;
– Uşa care se deschide, ilustrează persoana care se apropie de tine pentru a te ridica, în ciuda faptului că nu ai chemat-o;
– Răcoarea pe care o simți este teama pe care nu ai depăşit-o de la ultimul eveniment;
– Căldura este sinceritatea noii întâlniri;
– Infinitatea culoarului reprezintă nemărginirea universului;
Adevărul este că toate experiențele vieții pot fi asemănate cu nişte încăperi în care intri o vreme, apoi pleci. Şi este uşor să vedem bucuriile aşa. Motivul pentru care nu recunoaştem ‘culoarul’ este fiindcă nu acceptăm experiențele negative. Cu cât sunt mai mari cu atât le refuzăm mai puternic pe ele şi cum am ajuns acolo, agrenându-ne în efectele lor şi nemai-crezând că ar mai putea fi ceva mai bun.
Calea în schimb este aceeaşi. Rămâne permanentă și plină de oportunități.
Depinde de noi când alegem să pășim din nou în lumină. Însă să fim siguri că este pentru noi şi pentru mai bine ca înainte.
Cu răbdare.
Curaj. Încredere.
Eiron.
