Despre oboseala fizică și evoluția spirituală
Poate pare incredibil, dar am venit cu toții pe Pământ pentru a ne cultiva în evoluția spiritului, de la cel mai mic și neînsemnat, la cel mai școlit sau realizat om. Toți avem o misiune principală și unele secundare, clădite pe scara de cultivare pe care ne-o asumăm înainte de a intra în această viață sau rămasă activă din viața anterioară, ce se activează în momente cheie din timpul vieții precum:
– nașterea;
– vârsta biologică de 21 de ani +/- (se deschide prima dată ochiul conștiinței);
– traume fizice sau emoționale;
– accidente, pierderi sau boli grave;
– întâlnirea unui frate sau soră spirituală ce propulsează evoluția ;
– conectarea cu un partener de călătorie (în ceea ce privește mișcarea energie sexuale, completarea lecțiilor karmice și învingerea propriului egou);
– descoperirea legăturii de suflet între oameni și tot ce există;
– conectarea cu elementele vii exterioare corpului și cu ființele de lumină;
Pentru unii oameni, ce au ales reîncarnarea în scopul ridicării vibrației lumii sau a Pământului, este posibil să își simtă misiunea sau conexiunea cu necunoscutul încă de la scurt timp după naștere, lucru ce îi sperie pe părinți, în special dacă nu urmează ei o cale spirituală de evoluție. Acești copii cresc până la un punct cu senzația stranie de a mai fi fost aici (pe Pământ) sau din contră că vin din altă parte, ori poate văd entități sau simt lucruri paranormale. Aceste simțuri și cunoașteri, sunt în scurt timp amorțite de creșterea și educația fixată pe ‘normal’, iar misiunea este dezactivată, până când copilul crește în conștiință îndeajuns să spargă vălul ce i se montează peste vedere.
După aproximativ 2 decenii de la naștere, orice om are cel puțin o realizare, sau cu alte cuvinte o crăpătură în ou, și i se pare că se întâmplă lucruri ciudate în jurul său sau în sinea sa, sau simte ceea ce nu a mai simțit niciodată sau nu i-a fost permis. Acest fel de spargere a cochiliei ce menține conștiința captivă este programată blând de spiritul oricui și nu poate fi oprită de mecanismul iluziei în care intrăm după ce ne naștem. Aceasta este puterea interioară ce nu poate fi stăvilită sau păcălită. Ea apare într-un moment cheie de repaus sau liniște, și când corpul fizic este în deplină putere.
Următorul prag poate fi evitat în funcție de cât de atent sau neatent este omul care a avut trezirea. Dacă o ignoră, refuză, ascunde sau o urăște, traumele fizice și emoționale vor urma pentru a o zgudui dincolo de iluzie. Pentru cei ce au ascultat instinctul interior, din coconul de lumină al conștiinței lor va începe să iasă lumină strălucitoare din ce în ce mai mult, hrănindu-le conștiința și dezbinând încetul cu încetul cortina din fața ochilor. Oamenii îi vor părea mai superficiali, va începe să facă alegeri diferite și va părea diferit/ă în ochii celor apropiați. Aceștia vor încerca să îl/o păstreze sau să îl/o întoarcă la cum era în trecut, pentru că în sinea lor (dintre cei care au refuzat trezirea) le este teamă de el/ea.
Pierderile, accidentele sau bolile grave împing și mai mult privirea spre interior. Oamenii ce nu s-au interesat de ei, vor învinui și mai mult acum exteriorul și vor căuta rezolvare tot acolo. Conștiința este învolburată și înghesuită să crească și să evolueze.
Aici pot să adaug faptul că, din câte persoane obosite am observat, cele mai multe își refuză evoluția și continuă să meargă obosite de același drum greșit înainte, deși toate semnalele din primite în interior le transmit să se oprească. Dar oprirea nu trebuie făcută pentru a odihni corpul, ci pentru a schimba direcția. Complet.
În tabăra opusă, cel deschis, întâlnește un frate sau o soră mai evoluată spiritual, care îl ajută să înțeleagă lucruri despre sine și ceea ce există. Bucuria de viață și dezvoltarea crește.
Urmează pentru sine conectarea cu un partener de călătorie. Atât timp cât nu cade pradă unei iluzii, cea a căsătoriei, cei doi se aprind precum două stele și în respect față de celălalt și de câmpul propriu, evoluția fiecăruia prinde cote uimitoare. Oamenii obișnuiți sunt păcăliți să se caute din singurătate, să se posede pentru a se proteja, și să se lege pentru a fi normali și a-și combina totul, până li se șterg individualitățile, când spiritele de fapt caută doar contemplare și companie, dar Solitudine și câmp personal.
Din înțelegerea acestei conexiuni fragile și puternice în același timp, conștiința realizează conexiunile ce există între și toți ceilalți oameni, precum niște pânze de lumină, pulsații de lumină, prezențe continue indiferent de spațiu și timp.
În cazul celor obosiți, deprimarea îngreunează și mai mult apropierea frumoasă și aleg înstrăinarea sau dependența. Extreme ale fricilor și autocompasiunii așa cum spune Elina, Elven Star Academy.
Persoanele care lucrează cu ele și continuă evoluția personală, renunță la importanța de sine și pot ușor să se apropie de Pământ, de flori, de gâze și păsări, pietre și pomi, și în timp ce acestea respiră și se bucură de soare și de ploaie, conștiința este conectată cu ele în recunoștință, drag și respect că există. Dacă până acum nu au simțit, acum își reamintesc cum să se conecteze și să primească mesaje de la ființe de lumină, de la univers, de la vânt.
Ai obosit?